Cum se fac “ştirile de top”

Ziarele online şi portalurile de ştiri se fac pentru omul grăbit. Stă acest om grăbit în holul unui hotel, într-o gară sau aeroport, în avion sau în tren şi vrea să afle ce s-a mai întâmplat nou în ţara sa ori în lume. Deschide pagina web şi începe a „frunzări” ştirile. Bineînţeles, importanţa şi noutatea ştirii o stabileşte după titlu. Un titlu obişnuit, fără „intrigă”, nu te incită la lectura ştirii.

Omul grăbit citeşte doar ştirile cu titluri „incitante”. De exemplu, o ştire cu titlul „Primarul general Chirtoacă şi porumbeii” nu va atrage mulţi cititori grăbiţi; în schimb alt titlu – ca, de exemplu, „Porumbeii s-au găinăţat pe primarul general Chirtoacă” – va fi citit, cu siguranţă, chiar dacă utilizatorul grăbit riscă să scape trenul sau avionul.

Odată cu apariţia Internetului – implicit, a presei electronice – s-a modificat şi conceptul tradiţional de ştire de presă. Până la Internet o ştire bună presupunea respectarea unei structuri şi răspunsul obligatoriu la cele câteva întrebări sacramentale: cine, ce, unde, când, cum, de ce? Plus, bineînţeles, prezenţa – de asemenea, obligatorie – a surselor! La toate acestea se mai adăuga cunoaşterea gramaticii şi anumite abilităţi stilistice. Astăzi, lucrurile s-au schimbat şi în presa de pe Internet nu mai contează structura ştirii, sursele, gramatica, ci doar operativitatea şi titlul. Principalul e să dai primul ştirea şi – la fel de important – să-i găseşti un titlu bun (intrigant, haios). Practica demonstrează că respectarea acestor două condiţii garantează succesul ştirii. „Succesul” în cazul dat e asigurat de „traficul” mare, de numărul mare de accesări. Cu cât ştirea a fost „vizitată” de mai mulţi „utilizatori” grăbiţi, cu atât ea e considerată mai bună şi devine „de top”.

Autor: Constantin Tănase

Citeşte continuarea articolului AICI, în “Timpul de dimineaţă“.