Întrucât majoritatea redacţiilor presei online sunt concentrate în Chişinău, acestea acoperind segmentul de piaţă al ştirilor difuzate pe Internet, site-urile de ştiri din provincie rezistă cu greu în faţa concurenţei. În condiţiile în care pe piaţă apar tot mai multe portaluri informative, foarte multe dintre acestea având sprijin financiar din partea anumitor persoane interesate sau cercuri de interese, este lesne de înţeles concurenţa inegală în sfera presei online din Republica Moldova.

De ce este necesară o platformă online de ştiri la Bălţi?

Un exemplu. HotNews.md este unicul portal de ştiri de limba română în Bălţi. Acest fapt este un avantaj, în condiţiile în care la Chişinău concurenţa este mare pe acest segment. Un portal de ştiri de limba română la Bălţi de felul HotNews.md, cu o inedpendenţă financiară suficient de puternică, ar acoperi informaţional nordul Republicii Moldova, unde se întâmplă evenimente importante, reflectate mai puţin sau deloc în presa de la Chişinău. De obicei, evenimentele din nord sunt prezentate superficial sau cu întârziere în presa online de la Chişinău. Acelaşi lucru este valabil şi pentru media online din provincie, care îşi propune să informeze despre evenimentele din Chişinău.

Background briefing by BBC Monitoring on 15 November

On 28 November 2010, Moldova holds its third parliamentary election in less than two years after the latest two parliaments have failed to elect a president.

What is the background to the election?

Moldova’s last election on 29 July 2009 was won by the pro-Western four-member Alliance for European Integration, which ended the eight-year rule of the Communist Party. That poll followed the street violence caused by the Communist victory in an earlier general election in April.

Both parliaments failed to gather the requisite number of votes to elect the president and, therefore, had to be dissolved.

In an attempt to avoid such stalemates in the future, a referendum to introduce direct presidential elections was held in September 2010, but collapsed due to low turnout.

How does the system work?

The 101-seat unicameral parliament is elected for four years by proportional representation through direct ballot.

Parties secure seats in parliament if they win at least 4 per cent of the vote (the threshold was 5 per cent in the 29 July 2009 election and 6 per cent in the 5 April election). Independent candidates need 2 per cent to succeed. No blocs of parties, which have a higher barrier to clear, are standing in this election.

The ban on holding dual citizenship to run for parliament, as well as for members of the Central Electoral Commission (CEC), has now been removed. The ruling alliance has also abolished the post-election proportional distribution of the seats of the losing parties, which previously favoured the largest faction, but now gives an equal number of seats to each of the parties elected. The Communist Party has appealed against the move in the Constitutional Court.

What about the voters?

The constitution requires a minimum turnout of 33 per cent on polling day, otherwise providing for a repeat election within a fortnight.

According to the CEC, there were 2,662,052 eligible voters for the September constitutional referendum, and 2,603,158 for the 29 July 2009 parliamentary election.

Polling stations will be open from 0700 to 2100 (0500-1900 gmt). Voters must be Moldovan citizens aged 18 years or above.

Will the election be held abroad?

A total of 75 polling stations will be opened abroad, including 40 outside Moldova’s diplomatic missions, mainly in Italy, Portugal, Spain, Russia and France. The opposition Communist Party has criticized the move, fearing vote-rigging.

According to unofficial data, the number of Moldovans working abroad is as high as one million. In the 5 April 2009 parliamentary election, over 16,400 Moldovans (1.05 per cent of the people who voted) cast their ballots abroad. In the September plebiscite, around 20,000 people voted abroad.

Will the breakaway Dniester region participate in the voting?

As before, no polling stations will open on Dniester territory because, as Dniester foreign minister Vladimir Yastrebchak said, “Chisinau made no requests.” Yet he said that Moldovan citizens living in the region will be free to cast their ballots in Moldova-run areas adjacent to the Dniester region. There are over 250,000 Moldovans in the Dniester region, according to its official website Olvia-press.

The region’s official media provided moderate coverage of the election campaign. Olvia-press said that the election will be “tough and uncompromising” and that Moldova has always been a “training ground for testing smear campaigns”.

For their part, opposition media have called on Dniester residents with Moldovan passports to vote actively. The Novaya Gazeta weekly has said that Dniester people should vote against pro-Romanian forces in Moldova to stop “Romania’s expansion” and prevent a repetition of the 1992 conflict.

The opposition Dniester Communist Party has voiced support for the Communist Party of Moldova, which, according to the Dniester Communists, stands every chance of returning to power and “re-establishing order in the republic”.

Who is running and what are their chances?

The CEC has registered 40 candidates, including 20 parties and 20 independent candidates. Of them, only four contenders – the ruling Liberal Democratic Party, the Democratic Party and the Liberal Party, and the opposition Communist Party – are widely expected to make it to the new parliament.

Opinion polls conducted in late October and early November showed that the Communist Party would gain 35-39 per cent, the Liberal Democratic Party 19-21 per cent, the Democratic Party 12-19 per cent and the Liberal Party 11-13 per cent.

According to one poll, the junior coalition party Our Moldova Alliance will fail to enter the new parliament while, according to another poll, it will win 6.5 per cent of the vote.

The Humanist Party led by Valeriu Pasat, former defence minister and ex-security service chief, is the only non-parliamentary party that, according to an opinion poll, will clear the 4 per cent mark.

What are the post-election scenarios?

As no party is expected to gain enough votes to elect government bodies on its own, a new ruling coalition is likely to be formed. The member parties of the current Alliance for European Integration are generally expected to create a new coalition.

The Liberal Party and the Liberal Democratic Party have said they will not accept a coalition with the Communists. Democratic Party leader Marian Lupu has not ruled out “an extended coalition” with the Communist Party “in order to meet the interests of the country”.

On the other hand, the leader of the Liberal Democratic Party, Prime Minister Vlad Filat, has said that if the coalition parties fail to win a total of 61 seats needed to elect the president, they will have to cooperate with the Communists to put an end to the long-lasting political stalemate.

The Communist Party, which is set to win the most votes, says that it will not speak about possible coalition scenarios until after the election.

What are the main issues?

With Moldova often being described as the poorest country in Europe, all potential successful candidates pledge to alleviate poverty, ensure economic growth, increase salaries and pensions, and solve the 20-year conflict with the rebel Dniester region. All member parties of the ruling alliance, except perhaps the Democratic Party, have built their electoral platforms on anti-Communism, blaming the former authorities for all Moldova’s problems. For its part, the Communist Party puts the emphasis on the ruling alliance’s “failures” during its one-and-a-half years in power and highlights its own social, economic and political successes achieved in 2001-09.

What about candidates’ foreign policy?

All four member parties of the ruling coalition strongly back Moldova’s integration into the EU, advocate good relations with neighbouring Romania and Ukraine, but have slightly different approaches to relations with Russia.

While the right-wing Liberal Party, headed by acting President Mihai Ghimpu, pursues an almost open anti-Russian policy, Prime Minister Vlad Filat’s Liberal Democratic Party insists on a good and “pragmatic” partnership with Russia.

In the ruling alliance, Marian Lupu’s Democratic Party seems to be the most Russia-orientated. It has even managed to sign a cooperation agreement with Russia’s ruling One Russia party.

For its part, the opposition Communist Party, which won the 2005 election on a pro-European platform, does not even mention this issue in its current electoral programme.

The Communists have since repeatedly accused EU bodies of double standards, while Communist Party leader Vladimir Voronin has said that Moldova’s “genuine modernization is only possible on the basis of a new project of post-Soviet integration”.

What about EU, Russian influence?

Unlike in previous elections, the EU has openly announced its support for the ruling alliance. In the run-up to the campaign, a large number of EU ministers and commissioners visited Moldova to encourage the ruling alliance to stay united during and after the race.

Russia has refrained from making open statements in support of one or another political force. Yet commenting on visits to Moscow by Communist leader Vladimir Voronin and Democrat leader Marian Lupu, political analysts have noted that Moscow has decided to back several political forces in Moldova’s election, to make sure that at least one of them makes it to parliament and a future ruling coalition, thus allowing the Kremlin to have a say in Moldovan politics.

Who will monitor the polls?

As of 15 November, the CEC had registered over 1,800 local observers representing various NGOs and political parties, and about 50 international observers. The largest number of international observers, 35 long-term observers and 200 short-term observers, are expected to be dispatched by the OSCE. Just like before, this election will be monitored by two coalitions: Coalition-2010, which is seen as pro-Western and pro-government, and the Civic Control-Election 2010 coalition, which is seen as pro-opposition.

What of media coverage?

The Moldovan media market is said to have become much more open, free and democratic since the pro-Western alliance came to power in July 2009. First and foremost, some visible changes have taken place at the Teleradio-Moldova public company, which was in the past accused of pursuing a strong pro-Communist line.

According to the latest monitoring reports, Teleradio-Moldova has significantly improved its editorial policy, covering the electoral campaign “almost perfectly in line with legislation”. This opinion, however, is not shared by the opposition Communist Party, which says that public radio and television openly support the ruling coalition.

Over the past year, two private news-based TV channels, Publika TV and Jurnal TV, have entered Moldova’s media market, while the Prime TV channel broadcasting nationwide on the frequency of Russia’s Channel One has launched its own local news programme. All these channels, along with the older TV channels ProTV and TV7, have been relatively objective in their coverage of the campaign.

The private channel NIT is the only television that openly supports the Communist Party. It has repeatedly been warned by the national broadcasting media watchdog CCA for “defying the principle of pluralism and impartiality in its news reports”. The channel has denied the accusations, saying that the authorities are trying to close “the only source of alternative information in Moldova”.

Most major radio and TV channels host election debates. Under the media coverage rules, all the parties should get the same amount of airtime on both radio and TV.

The CEC has been using both traditional media and social networks to promote the election and prevent a low voter turnout. It has even produced several music video clips inviting youths to cast their ballots.

În diferite timpuri, autorităţile comuniste au tot încercat să discrediteze adunările revoluţionarilor din Aleea Clasicilor. Fie că au instalat chiar în centrul acesteia bustul lui Alexandr Puşkin, fie că au mai decapitat câte un clasic şi l-au cotilit pe sub brazii din parc, fie că au interzis instalarea unui nou clasic, astfel încât Liviu Rebreanu încă nu a ajuns să îi vadă pe tinerii din Chişinău. Unii au fost reţinuţi, arestaţi, «rugaţi» să plece. S-au mai făcut şi diversiuni mărunte, cum ar fi vopsirea şi ponegrirea busturilor, deconectarea curentului şi a microfoanelor la manifestările culturale, alte moduri de intimidare a celor care se adunau pe multpătimita Alee să discute schimbarea.

Şi studenţii anului 2009 s-au întâlnit pe această alee, atunci când au înţeles că schimbarea este inevitabilă. Într-o bună zi nu au mai încăput pe Alee şi au umplut parcul, bulevardul Ştefan cel Mare şi scuarurile din faţa Preşedinţiei şi a Parlamentului. Ce s-a întâmplat atunci, se ştie. Autorităţile comuniste au umplut «coridoarele morţii» cu tineri culeşi din această alee. Apoi au blocat internetul, «Facebook»-ul, «Twittwer»-ul, paginile web ale ziarelor, ale partidelor politice.

Toate generaţiile au suferit enorm, pentru faptul că s-au adunat pe Aleea Clasicilor în anii ‘60, ‘70, ‘80, ‘90. Dar cel mai mult a suferit generaţia aprilie 2009. Totuşi, îi găsiţi şi azi acolo. Deja vin în fiecare zi. Pentru că aceşti tineri au fost şi ei răsplătiţi pentru faptul că s-au adunat să discute schimbarea. Aleea Clasicilor este acum şi aleea modernităţii. Este unicul loc din Chişinău unde se oferă conexiune Wi-Fi pe gratis, fără să fie obligaţi să cumpere bere, pizza şi ţigări pentru consum de internet. Băncile Aleii Clasicilor sunt pline acum de tineri cu laptopuri, fiecare bancă având şi posibilitate de conectare la curent electric.

Prin preajma lor, pe Aleea Clasicilor, trec oamenii din generaţia «Vocea Americii» sau «Liviu Rebreanu». Privesc cu mândrie la aceşti tineri inteligenţi care îşi dau întâlnire cu laptopurile pe Aleea Twitter. Schimbarea s-a produs.

Autor: Alina Radu

Sursa: Ziarul de Gardă, nr. 240, 31.08.2009

Imagine de ansamblu

Publicitatea online, cea mai sigura sursa de venituri, a resimtit un declin al vanzarilor pentru prima data, din 2002. Declinul a fost provocat in mare parte de recesiune si nu se stie daca scaderea va mai continua, arata studiul citat.

In prezent, majoritatea companiilor media vorbesc despre noi surse de venituri, care ii implica pe consumatori prin plata continutului. Totusi, analistii considera ca acest lucru va depinde de oferirea unui continut unic ceea ce necesita investitii majore ale publisherilor.

De asemenea, anul 2009 s-a dovedit edificator pentru retelele sociale, care acum fac parte din ecosistemul media si de care companiile media se folosesc atat pentru intelegerea comportamentului de consumatorm, cat si pentru atragerea de audienta.

Semnele conform carora publicitatea, cel putin in forma familiara, ar putea creste la niveluri suficiente pentru a finanta jurnalismul online sunt puse sub semnul indoielii, arata studiul Pew.

Managerii din media vorbesc despre nevoia unor filtre de taxare a continutului (n.r. – paywall), insa nu este nimic concret si nu se poate vorbi de un model de succes. De asemenea, potrivit Pew Internet Project, un alt obstacol este sentimentul audientei care nu accepta plata continutului online.

Potrivit companiei de cercetare eMarketer, veniturile din publicitate online au scazut cu 4,6% in 2009 la 22,4 miliarde dolari, in declin fata de 23,4 miliarde dolari in 2008. De asemenea, eMarketer anunta ca industria va cunoaste o revenire in 2010, cu venituri ce vor reveni la 23,6 miliarde dolari, un nivel usor in crestere fata de 2008.

George Varban, Wall-Street.ro

În România, potrivit „Evenimentul zilei”, sunt oameni care trăiesc exclusiv din blogging: „Trei români şi-au părăsit locurile de muncă şi s-au aşezat în faţa calculatorului. Vocile lor de bloggeri au avut ecou, iar în câţiva ani au reuşit să-şi întreţină familiile numai din câştigurile de pe on-line. Aproape toate contractele de publicitate au curs în 2009 prin agenţia STANDOUT.ro.”

Zoso, alias Vali Petcu, autorul celui mai de succes blog din România (Zoso.ro), care scrie din 2005, câştigă peste 30 mii de euro anual, iar lunar bagă în buzunar până la 3 mii de euro. „Eu am o pagină personală. Că se câştigă şi nişte bani pe lângă, ăsta e avantajul călăreţului”, e de părere Zoso, citat de „Evenimentul zilei”.

Arhi, alias Cetin Ametcea, autorul blogului Arhiblog.ro, care scrie din 2007, face pe pagina sa personală advertising de doi ani. „În clipa în care blogul meu nu va mai distra, îl voi închide şi voi face altceva. Viaţa e prea scurtă să o risipeşti făcând ceea ce nu-ţi place”, a declarat Arhi pentru „Evenimentul zilei”. Preţurile unui banner pe Arhiblog.ro pleacă de la 300 euro şi ajung la 2 mii de euro. Atuurile sale sunt cei 6 mii de vizitatori unici pe zi şi comentatorii.

Potrivit „Evenimentul zilei”, Visurat.ro şi Subiectiv.ro sunt alte două bloguri care conduc veniturile din online, primul cu 25 mii euro pe an, iar cel de-al doilea cu 11 mii euro.

Michael Dunlop este cel mai bogat blogger din lume, cu 10 milioane de dolari. La 25 de ani este autorul bloggului Incomediary.com, un ghid on-line despre reţeta succesului pe Internet.

„În anul 2009, bloggerii au câştigat de pe urma paginilor personale peste 150 mii de euro. Un american face această sumă în jumătate de an”, scrie „Evenimentul zilei”.

Poze şi detalii despre cei mai bogaţi bloggeri români AICI.

HotNews.md

Problema există, nu e inventată – mă refer la forumuri şi la unele comentarii de pe ele. Forumurile foşcăie de anonimi agresivi şi inculţi şi acesta este fenomenul cel mai grav generat de jurnalismul online.

Vorba e că în fiecare societate au existat şi există câteva procente de indivizi bolnavi, rataţi, ticăloşi, fricoşi. Odată cu apariţia netului, aceştia şi-au găsit tribuna, se pot exprima şi manifesta – evident, sub acoperirea anonimatului. Presa online, ca să nu fie acuzată de cenzură şi limitarea dreptului la expresie, a deschis larg uşile, permiţând accesul în spaţiul ei virtual unei haite de provocatori rataţi. Aflându-se sub protecţia anonimatului, ei îşi permit totul ce-şi poate permite un dezaxat prin întuneric – etichetează injurios, trimit „la origini”, lansează bârfe, calomniază… Online-iştii sunt puşi într-o situaţie cu totul inegală, discriminatorie, în raport cu anonimii: ei semnează materialele, îşi asumă public riscul opiniilor lor. Anonimii nu riscă nimic, nu răspund pentru dejecţiile pe care le produc.

(O precizare, pentru cârcotaşi: când vorbesc despre forumişti, nu mă refer la toţi – majoritatea fiind oameni normali -, ci doar la acea minoritate agresivă care şi formează linguriţa de dohot în butoiul cu mere). Cu certitudine, societatea va ajunge mâine-poimâine să reglementeze şi această situaţie. Primii care trebuie să se pronunţe însă în acest sens sunt jurnaliştii. Din păcate, la noi acest subiect nu se discută decât accidental. O excepţie fericită e „strigătul de deznădejde” al colegei noastre Rodica Ciorănică.

Forumurile sunt un spaţiu public, aşa cum sunt mitingurile, şedinţele, conferinţele. Dacă într-o sală de conferinţe apare un individ şi începe a-i înjura şi a-i jigni pe cei din sală, el este scos de guler afară. Ba mai mult, el poate fi dat şi pe mâna poliţiei. Alta e situaţia pe net. Profitând de anonimat, orice ticălos laş şi fricos devine curajos, insultă, dă note, calomniază – pentru că ştie că nu va răspunde în faţa nimănui. În goană după rating, admiţând asemenea „comentarii”, presa online comite un act de anticultură şi compromite noţiunea de libertate de exprimare. A înjura în public nu e o dovadă a existenţei libertăţii de expresie, ci o dovadă a unui spaţiu public degradat. La teatru, după spectacol, nu se va găsi niciun „curajos” să iasă în scenă şi să spună că actriţa X e curvă; în presa online aşa ceva e posibil.

Legislaţia, evident, merge în urma netului, dar probabil că a venit timpul ca ea să reglementeze şi acest domeniu. Jurnaliştii au dreptul să ceară să fie protejaţi de… gunoaiele virtuale şi anonime. Şi nu numai jurnaliştii, dar şi consumatorii normali de presă online. Într-un cuvânt, a venit timpul că să ne gândim cum putem feri de poluare acest fascinant spaţiu virtual şi public comun – jurnalismul online.

Constantin Tănase, Timpul de dimineaţă

Studiul releva ca stirile online se afla pe a treia pozitie in topul celor mai populare surse de stiri, in urma statiilor locale de televiziune, coborand in premiera ziarele pe a patra pozitie.

Presa online a devenit mai populara dupa ce agregatoare de stiri ca AOL si Google News au pus la dispozitia internaurilor mai mult continut relevant.

Mai mult de 90% dintre respondenti au declarat ca folosesc mai mult de o sursa pentru a acumula informatiile din stiri din timpul unei zile. Una dintre functiile pe care le au agregatoarele ca Google News este ca articolele sunt grupate in aceeasi categorie pentru utilizatori care le pot compara si pot citi diferite teme acoperite de diferite grupuri de stiri.

Odata ce mai multi oameni isi petrec timpul conectati la internet, Pew Research se asteapta ca numarul cititorilor americani care primesc stiri online sa creasca din ce in ce mai mult. ”Posibilitatea de accesare a stirilor este posibila oricand, oriunde si este una dintre activitatile principale ale celor ce vor sa fie informati”, sustin cercetatorii.

Odata cu cresterea numarului de consumatori de stiri online, campaniile de publicitate vor primi o prioritate mai mare din partea companiilor dupa ce departamentele de marketing vor bugeta segmentele cu cea mai mare audienta.

George Varban, Wall-Street

Omul grăbit citeşte doar ştirile cu titluri „incitante”. De exemplu, o ştire cu titlul „Primarul general Chirtoacă şi porumbeii” nu va atrage mulţi cititori grăbiţi; în schimb alt titlu – ca, de exemplu, „Porumbeii s-au găinăţat pe primarul general Chirtoacă” – va fi citit, cu siguranţă, chiar dacă utilizatorul grăbit riscă să scape trenul sau avionul.

Odată cu apariţia Internetului – implicit, a presei electronice – s-a modificat şi conceptul tradiţional de ştire de presă. Până la Internet o ştire bună presupunea respectarea unei structuri şi răspunsul obligatoriu la cele câteva întrebări sacramentale: cine, ce, unde, când, cum, de ce? Plus, bineînţeles, prezenţa – de asemenea, obligatorie – a surselor! La toate acestea se mai adăuga cunoaşterea gramaticii şi anumite abilităţi stilistice. Astăzi, lucrurile s-au schimbat şi în presa de pe Internet nu mai contează structura ştirii, sursele, gramatica, ci doar operativitatea şi titlul. Principalul e să dai primul ştirea şi – la fel de important – să-i găseşti un titlu bun (intrigant, haios). Practica demonstrează că respectarea acestor două condiţii garantează succesul ştirii. „Succesul” în cazul dat e asigurat de „traficul” mare, de numărul mare de accesări. Cu cât ştirea a fost „vizitată” de mai mulţi „utilizatori” grăbiţi, cu atât ea e considerată mai bună şi devine „de top”.

Autor: Constantin Tănase

Citeşte continuarea articolului AICI, în “Timpul de dimineaţă“.

Autor: HotNews.md

Sursa imagine: Ψ-on